Calatorie...intr-o gaura

Era o zi frumoasa de vara. Caldura iti facea pielea sa transpire si sa adune toate musculitele betive care confundau transpiratia cu vreo licoare fermentata.Cu toate acestea,soarele avea o culoare palida , zimtii lui inflacarati aratand ca cei ai unei roti de autoutilitara folosita pentru taiatul bustenilor. Iarba era rece ca un tuborg green si iti facea placere sa iti mangaie gleznele pe o asemenea caldura. Sunetul izvorului era asemenea cu sunetul scos de oameni cand urineaza cu presiune intr-un pisoar precum e cel din club A daca l-ati frecventat vreodata.Nu stiti unde ne aflam? Suntem pe valea jepilor mari si urmarim un grup de persoane care incearca sa faca o ascensiune spre varf. Temerarii nu sunt la prima expeditie,dar oare stiu ce ii asteapta ? Sa revenim… Groza si grupul lui au plecat vineri dimineata din Bucuresti cu gandul sa ajunga pe Omu. Calatoria au planificat-o pe mai multe zile deci niciun motiv de graba. Ascensiunea se face lent datorita caldurii si opririle sunt din ce in ce mai dese. Fiecare isi desface cate un redbull, cate un tuborg, cate un suc natural, asta ca sa intelegeti ca grupul este o amestecatura de persoane cu tendinte false de vegetarian si persoane speriate ca intr-un viitor vor deveni alcoolice. Nimic nou sub soare, afirma Groza catre grup. Pana in varf mai e! Mai avem mult de mers azi… si tot grupul se uita crucis si cu fata stramba catre Groza nebunu cum ii mai spuneau apropiatii. Orele treceau, bataturile cresteau, grupul ca un cal batran asuda si in varf tot n-ajungea.

Ora 2 dupa amiaza! Dupa lupte neincetate cu stancile, praful,soarele,musculitele,lanturile pironite pe stanci si mai ales dupa lupta psihologica ce se purta in mintea lui Groza pentru ca, am uitat sa mentionez , Groza avea rau de inaltime, grupul reusi intr-un final sa ajunga pe platoul Bucegilor. Era ceata pe platou, de fapt erau nori albi si umezi care faceau ca vremea sa fie mai suportabila. Norii spumosi ce ii invaluisera tineau loc de baia spumoasa mult visata. Eh, mai avem mult de mers prietenii mei, rosti Groza tragand cu putere dintr-o tigara. Haideti, haideti, o sa campam abia spre seara. Pana atunci vom merge spre Omu cat putem. Hai curaj, nebunii mei! Mergand pe platou, ,atmosfera devenise mai destinsa si grupuletul zburda de colo colo fericit ca in sfarsit nu mai trebuiau sa urce. La un moment dat, Rona, cea mai zglobie fata din grup exclama cu putere: Un lac, un lac, putem sa facem baie, woohoooo! Yaabaadaabaaa dooo exclamara toti in cor, haideti sa ne racorim ! Lacul era urmarea precipitatiilor abundente scurse de pe platou.Nu era un lac propriu-zis ci mai mult o balta ,dar toti sperau ca aceasta sa fie salvarea lor spirituala. O pluta …sau o leapsa la fund, cine mai spera? Hai dezbracarea, cine n-are slip face in chiloti, cine n-are chiloti face gol, asta este sansa noastra sa ne adunam puterile, spuse Rona. Dar ceva era in neregula, lacul era perfect concentric si de o limpezime cum nici in marea Egee nu vezi. Langa lac , iarba avea o culoare rosiatica, dar nimeni nu baga de seama acest lucru, de parca, erau hipnotizati, de parca…ei nu mai erau acolo, nu mai erau pe meleagurile astea, se jucau,chicoteau, dar vocea lor nu se mai auzea, nici rasul, nici pliciuitul apei. Grupul intra in apa cum obisnuiesc sa intre porcii in abator la taiere, fara sa stie ca… lacul era de fapt ...

Dintr-o data, o ceata deasa se ridica din lac si ...


Acum serios, cum poate sa dispara un grup intr-un lac de munte fara sa lase nicio urma? Se poate asa ceva? Noi nu stim de astfel de povesti decat din relatarile despre triunghiul bermudelor. Este ciudat si total nepotrivit sa citim aceasta poveste stiintifico fantastica. Noi nu credem decat in lucruri reala dar ...


O gaura de vierme este raspunsul. Printr-un mod total abuziv, natura nestiuta de omul de rand isi lua tributul. Un grup de 7 persoane in necunoasterea lor , au cazut prada unei gauri de vierme formate datorita energiei magnetice unice ce se gaseste in interiorul muntilor Bucegi.


Ronaaa, Gorooo, Frufruuu, unde sunteti fratilor? Vantul aducea un praf rosu ce-i gadila pometii lui Groza. Totul in jur era de-o culoare caramizie, cu munti inalti si vai adanci, iar solul parca era din zgura. Unde sunteeeeti? Groza era nedumerit! Aici, aici, Groza , ce se intampla? Toti ceilalti erau teferi ,nedumeriti de noul loc unde aterizasera. Nu imi dau seama, unde ne aflam, parca eram in Bucegi, cum de am ajuns aici? Rona nu intelegea.. si pe buna dreptate, nici noi nu intelegem ce se intampla? Confuzia si frica devenisera stapane in grupul lui Groza si nimeni nu putea sa-si explice unde se afla. Totul parea un desert rosiatic, iar soarele zimtat care ii deranja acum ceva timp, parea acum ciudat. Era schimbat si parca mai mic. Haideti dupa ajutor, nu avem hrana, nu avem apa, avem nevoie de o sursa naturala , haideti sa vedem despre ce e vorba, chiar daca nimeni nu intelge ce se intampla. UIte! Uite pe colina o masinarie, hai dupa ea, repede, repede! Groza alerga ca si cand ar fi fost fugarit de niste gangsteri drogati care doreau sa-i fure organele ca sa poata sa-si cumpere si ei cocaina si... surpriza parea sa fie pe masura sprintului ..

Scanning, Life Forms detected! Autosending data to NASA. Transmission Completed. Pending :::: baiii nu se poate, asta este un experiment? Asta e un robot de-al nasa, scrie pe el mars expedition. unde suntem? Doar nu suntem pe marte?? Cum, cum suspinara toti in grup, cum sa fim pe marte? Visam, nu se poate, lacul a avut o susbstanta care ne-a adormit pe toti, cum sa fim pe marte?
Comandante, incredibil, ORbiter a transmis un mesaj insotit de o poza albnegru. Raporteaza ca a gasit viata pe marte!!!! Afiseaza poza pe ecran,spuse comandantul cu un ochi in cer si unul in pamant, mai mai sa faca atac cerebral din cauza tensiunii. Este incredibil, ce forme de viata ar fi putut sa descopere ORbiter?Vom deveni celebri, hai mai repede cu poza aia afurisita!
Pe ecran se afiseaza poza si toti raman inmarmuriti. Era un om! un Om pe marte, unde nu se poate respira? Se pare ca viata ofera surpize de tot felul si chiar daca un om pe marte pare ceva imposibil, printr-un proces universal, un grup de 7 persoane fara voia lor au nimerit pe planeta rosie. dar oare cum de puteau sa respire? Respirau pentru ca sub scoarta rosie, mii de gheizere erau topite printr-un proces vulcanic ce avea loc in centrul planetei martiane generand o combinatie cu oxigen vitala pentru om. Totusi, nu se stie ce-au facut cei 7 din grup... nu stim decat ca Nasa a trimsi de urgenta prima calatorie umana spre marte in cel mai mare secret, folosind ultimele tehnologii umane descoperite. Poate ca , marte a fost colonizata si noi nici nu stim... un lucru este cert. aveti grija cand va mai scaldati in zonele montane laudate pentru magnetismul lor crescut. data viitoare poate veti fi chiar voi cei care vor calatori printr-o gaura de vierme dar poate nu tot atat de norocosi in a nimeri o planeta prielnica vietii. poate veti ajunge la capatul universului sau intr-o colonie de alieni sadomasochisti.

NOTA: DACA GASITI GRESELI DE ORTOGRAFIE ,ACEST LUCRU SE DATOREAZA FAPTULUI CA NU AM AVUT TIMP SA REVIZUIESC TEXTUL. NU VA IMPACIENTATI SI TRECETI MAI DEPARTE

M-am infiltrat in blog

Eu sunt un hater de bloguri. Mi-am facut blog doar pentru ca m-a convins o persoana importanta care crede ca am un talent ascuns de scriitor .sa speram ca nu se inseala. Acum am blog si ma simt ca un terminator infiltrat in baza rezistentei umane. Misiunea mea este sa starpesc THe BLOG .. adica primul blog care a aparut pe internet si care a fost mai apoi sursa de inspiratie pentru alti bloggeri si tot asa pana cand lumea asta a devenit chiar ea un blog. Ma rog, stiti ca misiunea terminatorului nu reuseste decat partial asa ca... daca nu reusesc sa starpesc The BLOG, s-ar putea sa ma autodistrug. Dar cum nu ma pot autodistruge pentru ca nu-mi sta in fire,decat atunci cand fac cremwurstit si plesnesc si ma apuca nebunia de-mi iau toate masinutele si le distrug cu cheia franceza si-mi mai dau cu ea peste degete , ma declar deja un terminator prins in turma internauta de bloggeri.


Si ca sa ma prezint, eu sunt babaos si-mi place sa scriu povesti traznite!

Ps: nu stau sa recitesc textul prea mult, eu scriu si ii dau drumul. asa ca daca gasiti litere mancate sau alte nereguli,treceti mai departe.